Cand citesc un contract, mai ales unul de editare sau de
colaborare, imi dau seama cat dispret e pentru munca
scriitoriceasca si cat de putin valoreaza un autor. Ni se induce
acolo - din formularile, din raportul cantitativ dintre obligatiile
tale si obligatiile lui, ca sa nu mai spun de ce anume prevad acele
paragrafe, din locurile lasate libere urmand a fi completate
ulterior (ca din intamplare, cuantumul care iti revine din
prestarea muncii tale urmeaaza a fi completat mai tarziu!
X1_AdParams =
{
'pub' : '632203491294404',
'site' : 'zf',
'section' : 'site',
'zone' : 'rectangle_articol',
'size' : '0x0'
};
) si din
inflexibilitatea partii celeilalte - ca suntem priviti, tratati ca
niste handicapati care se multumesc cu orice.
Esti deposedat de un bun, de o proprietate pe un numar impresionant
de ani (contractele nu se incurca pe un an, pe un manuscris, ci pe
15-25 de ani) in schimbul prafului de pe toba. Ti se mai inoculeaza
ideea ca ti se face o favoare, ca in marea sa marinimie negustorul
de marfa spirituala te scapa de ceva ce te stramtora oferindu-ti
pentru asta si cativa banuti.
Am primit si eu, asemenea multor alti autori, propunerea-contract
de a fi salvat, de a iesi din saracie si din anonimat de catre o
difuzare virtuala. In esenta, lucrurile stau cam asa: eu trimit
cartea sau cartile in format electronic, pdf, imi intocmesc o fisa
de prezentare inclusiv cu fotografii - se sugereaza cat mai
atragatoare pentru virtualul cumparator -, dumneai, madam difuzare,
imi pune cartea pe net, intr-o vasta retea planetara, si de aici,
daca am valoare si noroc, nu fac decat sa astept sa curga banii
rezultati din vanzarea on-line a cartii. Din pretul de vanzare imi
revin 10 procente dupa ce se scad TVA si timbrul literar.
O carte tiparita pe hartie sa zicem ca are un pret de 10 euro. Pe
format electronic - nu poate fi mai mare de 5. Asadar, ma
imbogatesc la fiecare exemplar cu 0,5 euro, din care evident se mai
scad cele aferente conform contractului. Impozitul meu este de
16,5%, mai scad si alte dari catre stat -asigurarile sociale si
medicale, somajul etc. - si ajung pe undeva pe la 0,28 euro.
Transformati in lei asta vrea sa insemne 1,12 lei. De la aceasta
suma, sufletele neprihanite si optimiste incep sa o ia razna: asta
vrea sa insemne ca la o mie de carti sau la doua sau la zece mii?
si tot asa. Cine stie cat de cat noua tehnologie se tempereaza si
devine chiar sceptic. O carte de succes inseamna o carte prizata de
grupuri. E de ajuns ca unul singur din grup sa downloandeze cartea
pentru ca, marinimos si eficient, sa faca o multime de copii pe
care sa le dea prietenilor. Xeroxarea unei carti tiparite pe hartie
costa si e incomoda. Cineva obisnuit cu citirrea pe un suport
electronic este un cineva care e educat in toate subtilitatile
computerului. Nu emit prezumtia de vinovatie din start, dar cine va
avea controlul asupra numarului de copii ce se vor face dupa ce va
fi cumparat "originalul"? Nimeni. Cele mai afectate de acest sistem
de difuzare vor fi tocmai cartile cu un potential succes. Iar un
autor al unei carti de succes va "vinde" 100 in timp ce numarul de
copii ce vor circula va fi de 30-40 ori mai mare. Pe 100 de
downloadari va primi o suta si ceva de lei.
Imi tot framant mintea sa aflu modul in care s-a ajuns la procentul
de 10 la suta. La conferinta de presa - desfasurata la un hotel de
lux, pentru ca daca scriitorii o duc prost macar reprezentantii lor
legitimi sa afiseze prosperitate - explicatia a fost naucitoare:
"Editurile platesc 6-8 la suta, noi platim zece". Bine, bine, zic
eu, dar unde s-o fi ducand, pe ce se cheltuiesc si care e profitul
ce rezulta dib celelalte 90 de procente? O editura are productie de
carte, plateste tipografia, plateste corectura, plateste
copertistul, redactorul, difuzarea ia comision gras, regia intra si
ea in pret cu costuri nu mici. Ce investeste si ce cheltuieli are
editura asta virtuala ca sa isi opreasca 90 la suta din valoarea
cartii? Administrarea site-ului si operatiuni contabile. Nimic care
sa fie legat de productia de carte, nimic cu costuri de regie,
nimic la comision de difuzare. Si de ce sa-i cedez eu drepturile
asupra editiei online pentru 15 ani? A investit ceva in manuscrisul
meu? A contribuit cu ceva la vizualizarea si la notorietatea mea de
autor O editura prestgioasa care ma publica imi da un gir de
valoare, imi sporeste imaginea. Eu - si alti scriitori - vom face
imagine acestei "edituri" (e obligatoriu sa pun ghilemele).
Fiecare autor va face cum va voi. Pe mine, proiectul nu m-a
convins. Am avut sentimentul ca niste baieti destepti si-au zis ca
e pacat ca atatia prosti sa nu fie jumuliti.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de
Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei
Romane (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost
premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul
"Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru
jurnalism cultural.
Este prezent de la primul numar, saptamanal, cu rubrica "Reportaj",
in Ziarul de Duminica.
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din
Bucuresti.
08.10.2010. 00:00
This article hasn't been commented yet.
Write a comment
* = required field